Ghid de tratament SIBO: Protocoale naturale cu rezultate reale

Da — un studiu din 2014 realizat de Johns Hopkins a demonstrat că agenții antimicrobieni pe bază de plante (inclusiv berberina, uleiul de oregano și formulele pe bază de neem) au obținut o rată de răspuns de 46%, comparativ cu 34% pentru rifaximină. Protocolurile pe bază de plante au servit, de asemenea, ca o terapie de salvare eficientă pentru pacienții care nu au răspuns la rifaximină. Totuși, este esențial să lucrați cu un specialist calificat în loc să încercați autotratamentul, deoarece tipul de SIBO determină combinația optimă de plante.

Recurența SIBO apare la până la 44% dintre pacienți în decurs de 9 luni, în principal deoarece cauzele de bază nu au fost tratate. Printre principalii factori care contribuie la recidivă se numără afectarea complexului motor migrator (MMC) ca urmare a autoimunității post-infecțioase, utilizarea continuă a inhibitorilor de pompă de protoni (PPI), problemele structurale și neutilizarea prokinetelor după finalizarea tratamentului. Cele mai eficiente strategii de prevenire a recidivei sunt menținerea unui interval de 4–5 ore între mese și continuarea administrării prokinetelor timp de 3–6 luni după tratament.

Testul respirat cu lactuloză este cel mai utilizat deoarece evaluează întreaga intestin mic, în timp ce testul respirat cu glucoză este mai specific, dar analizează doar partea superioară a intestinului mic. Un rezultat pozitiv este indicat de o creștere a hidrogenului de $\ge$20 ppm sau a metanului de $\ge$10 ppm în decurs de 90 de minute. Noul test trio-smart măsoară, de asemenea, sulful de hidrogen. O pregătire adecvată (dietă specifică timp de 24 de ore și post de 12 ore) este esențială pentru obținerea unor rezultate precise.

Totul depinde de tipul de probiotic. Saccharomyces boulardii (o drojdie beneficiară) și probioticele bazate pe sol (specia Bacillus) sunt, în general, sigure și pot ajuta chiar în timpul tratamentului pentru SIBO. Totuși, probioticele pe bază de Lactobacillus în doze mari pot agrava SIBO cu hidrogen la unii pacienți, prin adăugarea de noi bacterii într-o intestin mic deja afectată de supraîntetinerea bacteriană. Introduceți probioticele standard treptat, după confirmarea eradicării SIBO.

SIBO este o afecțiune specifică, diagnosticabilă prin teste (supraîntetinerea bacteriană în intestinul subțire), în timp ce IBS este un diagnostic bazat pe simptome. Cercetările sugerează că între 60 și 80% dintre persoanele diagnosticate cu IBS prezintă, de fapt, o suprapunere cu SIBO. Diferența fundamentală este că SIBO are cauze identificabile și tratamente specifice, în timp ce managementul IBS se concentrează adesea doar pe ameliorarea simptomelor. Dacă suferiți de IBS, se recomandă cu tărie efectuarea unui test de suflare pentru SIBO.

MMC este un model ciclic de activitate electrică care mătură bacteriile și resturile din intestinul subparietal în colon la fiecare 90–120 de minute — însă acest proces are loc doar în perioadele de post intermitent dintre mese. Atunci când funcționarea MMC este afectată (în special în urma intoxicațiilor alimentare, medicamentelor sau leziunilor nervoase), bacteriile se acumulează, ducând la dezvoltarea SIBO. Din acest motiv, intervalele de timp dintre mese (4–5 ore, fără gustări) reprezintă cel mai important obicei atât pentru tratarea, cât și pentru prevenirea SIBO.

Nu exact. SIBO tradițional se referă la o suprapopulare bacteriană care produce hidrogen sau sulf hidric în intestinul subțire. Metanul este produs de archaea (nu de bacterii), care se pot suprapopula atât în intestinul subțire, cât și în cel mare. Din acest motiv, SIBO dominat de metan a fost reclasificat ca Suprapopulare de Metanogeni Intestinali (IMO). Această distincție este esențială, deoarece IMO necesită un tratament diferit — de regulă, alicin sau neomicină adăugate la protocolul standard.

Pe parcursul tratamentului, ar trebui să observați o îmbunătățire graduală a balonării, a gazelor și a regularității tranzitului intestinal în decurs de 2–4 săptămâni. Totuși, unii pacienți pot experimenta o reacție temporară de tip „die-off” (o accentuare a simptomelor timp de câteva zile) pe măsură ce bacteriile sunt eliminate. Metoda definitivă de a confirma eradicarea este testul respirator de monitorizare, efectuat 2–4 săptămâni după finalizarea tratamentului cu antimicrobiale. Nu vă bazați doar pe simptome — nivelul gazelor detectat prin testul respirator reprezintă singura măsură obiectivă.

Ambele. SIBO dominat de hidrogen cauzează, de cele mai multe ori, scădere în greutate din cauza malabsorbției și a diareei. SIBO/IMO dominat de metan este mai mult asociat cu creșterea în greutate, deoarece metanul încetinește tranzitul intestinal, crescând absorbția caloriilor și provocând constipație. De asemenea, se pare că metanul afectează direct metabolismul. Tratarea cauzei subiacente a SIBO poate ajuta la normalizarea greutății, indiferent de direcția în care aceasta a devins.